Ce este Parkour?

21 aprilie 2009

Parkour-ul raspunde unei nevoi umane adanc inradacinate: aceea de miscare. Este o arta care necesita adevaratul spirit al razboinicului si care
ofera actiune pura practicantilor ei.

La
baza, Parkour este o metoda naturala de antrenament al corpului pentru
a fi capabil de sa se
misca rapid, folosind mediul ce ne inconjoara oricand si in orice
situatie. Aceasta arta a deplasarii nu necesita nici structuri
specifice, nici accesorii. Corpul este singurul instrument cu care si
asupra caruia se lucreaza. Este o disciplina atletica accesibila
tuturor deoarece combina toate inclinatiile naturale corpului uman :
alergarea, saritul, cataratul. Este un sport care permite exploatarea
potentialului oferit de corpul vostru. Alergarea, saritura ,
rostogolirea si alte metode de agatare, apucarea si
suspendarea de obiecte, balansarea pe diverse obstacole, toate acestea
sunt esenta care alimenteaza acest sport. Toate acestea avand un ultim
scop : de a nu fi niciodata oprit de un obstacol (fie el un zid, bara,
copac, stanca, gard, vehicule) si de a continua a se adapta.
 
 
Felul
in
care ne miscam a existat inca de la inceputul omenirii, cand oamenii
cavernelor trebuiau sa invete sa se miste cu atentie pentru a
vana, a ataca si a se auto-apara. Mai tarziu, grupuri speciale ca Ninja
si mai tarziu, grupurile commando erau invatate miscari specifice
pentru a indeplini misiuni de infiltrare. Astazi, pompieri,
soldati si fortele speciale de politie inca invata cum sa se miste fara
a fi incomodate sau incetinite de obstacole.
 
 
In aceasta privinta, David Belle
spunea : Pasiune,
stil de viata, astazi sport – Parkour, inainte de toate, era o metoda
naturala de a dezvolta toate calitatile care sunt la dispozitia
corpului uman in conditii normale. Dezvoltarea fortei, agilitatii,
vitezei si puterii, au fost primii pasi in aceasta aventura. Ca
practicant de gimnastica si arte martiale, aveam deja unele abilitati
si tehnici pe care le consideram limitate de structurile impuse de
diversele sporturi pe care le practicam. Asa ca, am decis sa creez un
sport propriu, si prin asta intelegand fara limitari materiale, doar o
pereche de pantaloni de alergat, un tricou, o pereche buna de adidasi
si eu.
 
 

Parkour se doreste a fi un sport complet, prin setul de
tehnici mentale pe care le inspira practicantilor ei ca si prin
multitudinea de tehnici
fizice pe care le dezvolta in continuu. Este o disciplina
in care antrenamentul este dificil deoarece aceasta testeaza constant
limitele
fiecarui practiciant. Totul este sa stii daca esti pregatit sa ramai la
limitele existente, sau daca esti gata sa impingi limitele la extrem.

S-ar
putea spune ca un traceur
(practicant Parkour) va fi un excellent sportiv si in alte sporturi
care necesita luarea rapida a deciziilor, agilitate, forta, si
auto- control , abilitatea de a fi un bun observator, si multe alte
skilluri care se dezvolta, practicand arta deplasarii. Din acest motiv
Parkour-ul este cel mai complet sport
care cere si foloseste toate capacitatile fizice ale corpului uman iar
in acelasi timp
necesita o apreciere neincetata, care este in fapt denumita 3D -
aprecierea distantelor, aprecierea propriilor posibilitati, aprecierea
riscului.
 
 

 


Inceperea antrenamentelor

21 aprilie 2009
În primul rând, vârsta are un rol important în felul în care te
antrenezi. Corpul înca este în crestere si dezvoltare (pe toate
planurile, inclusiv mental) pe perioada adolescentei, asa ca, cel mai
sigur este sa te feresti pâna la vârsta de 15-16 ani de elementele si
tehnicile care îti supun corpul la conditii extreme de stres. Înainte
de aceasta vârsta, cea mai buna metoda de ati dezvolta abilitatile de parkour pentru mai târziu este sa te concentrezi pe excercitii de
fitness, agilitate – în general controlul miscarilor.
 
 

Pentru
aceste lucruri, activitati, escaladari, stiluri mai putin agresive de
arte martiale si sport în general sunt recomandate, primele doua pentru
agilitate si control, ultima pentru fitness. Gimnastica este
de asemenea folositoare, chiar daca gimnastica competitionala risca sa
îi expuna pe cei mai tineri practicanti la un stres enorm, uneori
insuportabil. Poti lucra de asemenea si la aspectele tehnice ale
parkour-ului pâna la aceasta vârsta de 15-16 ani, dar evita pe cât
posibilul aterizarile dure ( sarituri pe distante mari sau de la
înaltime).
Una
dintre cele mai bune metode de a începe
antrenamentul de parkour este sa îti dedici putin timp pentru a afla ce
este defapt Parkour. Vei întelege multe lucruri prin antrenamentul
propriu-zis, dar pentru a sti cum sa te antrenezi, cu ce scop si ce sa
dezvolti, trebuie sa ai o idee de ceea ce este parkour în primul rând.

Daca ai auzit de Parkour, atunci probabil ai si vazut câteva exemple de
parkour. Daca ai putin timp sa te uiti la cele mai bune videoclipuri de
pe internet, ai deja o idee despre cum si ce ar
trebui sa faci, iar acest lucru este o idee buna, dar este o idee buna
în aceeasi masura sa te familiarizezi cu exemplele persoanelor mai
putin experimentate, pentru a recunoaste diferentele dintre un
practicant experimentat care deja se misca fluid si natural si unul
care este înca în procesul de a învata anumite elemente.
 

 

Este o idee foarte buna de a
începe antrenamentele de Parkour alaturi de alti practicanti
mai mult sau mai putin experimentati deoarece în locul ales de acestia
se vor
gasi multe obstacole si îti vor putea indica obstacolele cu care ai
putea începe. Este totusi absolut posibil sa înveti parkour fara a fi
în preajma unor persoane cu experienta. Necesita mai mult efort, mai
multa atentie, mai multa precautie, dar avantajul este ca te face sa te
gândesti mai mult la o anume miscare, astfel întelegând-o mai bine si
probabil ajungând sa o executi mai bine (a se intelege – in stilul tau,
miscarea având un sens profund pentru tine, un sens inexplicabil
altora). În acest demers, resursele de pe internet sunt indispensabile
deoarece, în caz ca ai uitat, înveti prin imitare.

În al 2-lea
rând, acest lucru te va determina sa nu neglijezi aspectele psihice ale
Parkour-ului. Un
element vital în Parkour este sa înveti sa recunosti si sa îndepartezi
frica, iar antrenamentul afara îti va da posibilitatea de a învata
metode de depasire a fricii în conditiile în care consecintele sunt
relativ minore. Daca te antrenezi înauntru, capacitatile tale fizice se
vor dezvolta probabil mai rapid, dar frica de obstacole si accidentari
va ramâne. Frica va reveni oricum în unele momente dar este mai bine sa
înveti sa te descurci cu frica la tehnici mai complexe decât la miscarile de baza.
Totodata,
exista pericolul ca elementele
învatate în casa sa fie învatate gresit. Afara, daca înveti o miscare
gresit, îti vei da seama imediat pentru ca rezultatul va fi de obicei
accidentarea. Pentru a învata o miscare corect va trebui deci sa o
repeti si sa cauti sa o îmbunatatesti. Înauntru însa, poti învata o
miscare fara sa te accidentezi si astfel nu vei sti daca este gresita
sau nu, si mai mult, nu vei simti nevoia sa îmbunatatesti tehnica.


Cel mai simplu element pe care îl poti încerca este o
saritura, fie de pe loc, fie din alergare. Oricine poate alerga si
sari, dar cum acest
element constituie baza multor miscari mai târziu, merita sa consacrati
câteva sesiuni de antrenament
pentru a deprinde tehnica si a întelege
pe deplin miscarea. O greseala comuna la saritura din alergare este
executarea pasilor din ce în ce mai mari (sau mai mici), chair înainte
de saritura, pentru a ajunge pe piciorul cu care te vei împinge pentru
a sari, metoda care defapt îti îngreuneaza saritura si o scurteaza.
Sariturile
de
pe loc, de pe doua picioare sunt mai putin fluide dar sunt de asemenea
indicate, mai ales din punct de vedere tehnic pentru ca, spre
deosebire de saritura din alergare, saritura de pe loc este simetrica
în care ambele parti ale corpului actioneaza egal si în acelasi timp. 

Detalii pentru fiecare element le poti gasi explicate sumar pe
internet sau demonstrate de la persoane cu experienta. Exista multe
tipuri de sarituri si multe elmente care ar trebui învatate, însa
tehnica si
detaliile acestor elemente nu fac obiectul acestui articol.
Dupa
ce ai învatat sariturile si sariturile de baza (antrenament,
antrenament si iar antrenament, pâna la perfectiune), poti aloca câteva
sesiuni de antrenament învatarii rostogolirilor la sol si rostogolirile
din aterizare. Cu siguranta acestea nu sunt singurele sfaturi de care
trebuie sa tii cont la începutul antrenamentelor, dar este cel
putin un punct de plecare, urmând sa te informezi în functie de
preferinte si posibilitati.

 


Le Parkour

21 aprilie 2009
Le Parkour este o disciplina fizica de origine franceza, in care participantii incearca sa depaseasca anumite
obstacole intr-un mod cât mai fluid si rapid.
In
antrenament se includ elemente din spatiul cotidian (artificial sau
natural) cum ar fi balustrazi, copaci, cladiri, banci, garduri.
Practicantii considera acest gen de antrenament un mod de eliberare din
constrângerile impuse de alte sporturi standardizate cât si unul de
depasire a limitelor mentale.
Parkour, cunoscut si sub numele de l’art du déplacement, arta
deplasarii, consta intr-o miscare continua, neintrerupta, pe sub/ in
jurul/ peste obstacole naturale sau artificiale din mediul ce ne
inconjoara.

Practicantii Parkour sunt numiti traceuri. Numele de free running si free runner au fost folosite frecvent de mass-media ca un rezultat
al folosirii lor in documentarele Jump London si Jump Britain.
Free-running este termenul folosit de Sébastien Foucan pentru a se referi la parkour, termen care a ajuns ulterior sa descrie un sport
bazat pe acrobatii , diferit fata de disciplina originala Le Parkour.

Asemenea miscari pot fi vazute sub forma de alergare, sarituri sau
catarari, precum si alte metode mai complexe. Scopul practicarii
parkour este de a fi capabil sa iti adaptezi miscarile in orice
situatie, in asa fel incât orice obstacol ai intâlni sa il poti depasi
cu capacitatile corpului tau.
 
Cel care a adaptat miscarile a fost David Belle (n. 29 aprilie 1973),
inspirat de tatal sau, Raymond Belle (1939 – 1999), fost militar în
Vietnam recunoscut pentru faptele sale de eroism în cadrul
"sapeurs-pompiers" – pompierii militari din Paris. David Belle a parasit scoala la 15 ani
si s-a dedicat în totalitate dezvoltarii artei sale, Le Parkour.


Dupa cum zice David Belle, spiritul parkour este definit de notiunea
evadarii si atingerii scopului, aceasta este ideea folosirii agilitatii
fizice si al gândirii rapide pentru a iesi usor din situatii dificile,
si pentru a fi capabil sa ajungi oriunde vei dori. Totusi, fluiditatea
si frumusetea miscarilor sunt deasemeni importante.

Pentru
unii oameni, in special non-practicantii, parkour este un sport extrem ,
pentru altii este o disciplina comparata mai mult cu artele martiale,
break-dance, un mod de a captura miscarile umane in cel mai frumos mod
posibil. Parkour este deseori asociat cu ideea de libertate, intr-o
forma prin care reusim sa depasim obstacole ce ne limiteaza – spre
exemplu balustrade, scari sau ziduri. In mod discutabil, esenta parkour
nu are origini.
 
 
În urma popularizarii disciplinei, mai ales prin documentarul Jump
London, urmat apoi de Jump Britain, au aparut diferite ramuri bazate pe
latura fizica a parkour, înclinate mai degraba spre miscari
spectaculoase. Aceste discipline sunt: 3run, free-running. Altele
bazate pe aceleasi principii au fost aduse în actualitate: yamakasi,
multilevelmoves, tricking, street stunts.
 
Pericolul este mereu prezent cand practici Parkour,
dar este bine spus ca aceasta disciplina este atât de periculoasa pe
cât o faci tu. Riscul de accidentari este maxim daca traceur-ul trece
peste abilitatile sale, incearca tehnici (miscari) dificile, doar
pentru spectacol, sau este obosit si isi pierde concentrarea.
Practicarea parkour necesita o dedicare fizica si mentala
extraordinara, si multi adera la ideea ca parkour este un stil de viata.
 
 
 
Ce este un Traceur?

Un traceur este o persoana care a trecut deja printr-un proces de antrenament si are experienta si capacitatea sa execute miscarile si
sariturile care compun acest sport, un traceur ar putea fi considerat un atlet.
 
 

Cei care incep cu un antrenament adecvat se pot asemana
ucenicilor, ceilalti care incep sa sara si sa se joace de-a Parkour se aseamana mai mult amatorilor. (fanilor)

Asa cum nimeni nu poate fi doctor,
inginer sau arhitect pana nu trece examenul final, inante de acesta este doar un student.

In aceasta perioada de ucenicie, trebuie sa va concentrati pe
cunoasterea
propriului corp, descoperirea slabiciunilor si sa invatati sa va
controlati, corpul este unealta voastra, mintea este cea care il misca,
iar inima este cea care ii da energia. Acestea reprezinta forta,
aglilitatea, dexteritatea, rezistenta, controlul si mai ales pasiunea.
In aceasta perioada, antrenamentul va fi predominant fizic, daca ati
avut ocazia sa vedeti documentarul Yamakasi, acolo se spune
ca cei antrenati de Yamakasi trebuie sa uite de
sarituri timp de 1 an, in aceasta perioada antrenandu-se pentru forta
si tehnica necesara
acestor sarituri. Totul este antrenat astfel incat in momentul
sariturii sa nu existe nici un risc. Asta nu inseamna ca nu mai trebuie
sa sarim si doar sa ne ocupam de forta corpului, dar ar trebui ca 80%
din timp (3-4 zile pe saptamana) sa lucram la exercitii de forta.
Parkour incepe de jos in sus – trebuie sa dominati solul, sa fiti
absolut siguri de voi, iar apoi sa progresati cu sarituri din ce in ce
mai mari.
 
 
A venit momentul sa nu mai privim Parkour-ul ca pe
ultima chestie la moda, sau ca pe un joc de adolescenti. Trebuie sa fim
constienti de aceste lucruri si sa dam Parkour-ului imaginea pe care o
merita. Destule clipuri cu practicanti mediocrii care spun ca se
antreneaza de 1 an iar in clip parca deabia au inceput de ieri, care au
impresia (gresita) ca Parkour inseamna sa te arunci de pe acoperisul
casei tale ridicand picioarele si atat, ar trebui sa ii acordam Parkour-ului seriozitatea si profesionalismul pe care il merita.
 
 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro